Alexandru Rizea - Lemet

alexandru rizea

Alexandru Rizea a absolvit facultatea de eletrotehnica in 1975 de la Iasi. El a inceput de jos, angajandu-se la "Întreprinderea de Piese Turnate" de la Campina. In 1991 el a infiintat Lemet, iar in 1993 si-a dat demisia de la

turnatorie. Acum este unul dintre cel mai de succes producator de mobila din Romania.

 

Articole presa:

 

Alexandru Rizea: “Eu nu fac nicio diferenţă între mine şi oamenii care lucrează pentru companie”

Este unul dintre primii antreprenori născuţi în democraţia românească. A înfiinţat producătorul de mobilă Lemet în 1991, iar astăzi a ajuns la afaceri de zeci de milioane de euro. Pe biroul său din Câmpina stau scrise o mulţime de citate după care s-a ghidat în cei peste 20 de ani pe care i-a petrecut ca om de afaceri. După familie, cel mai mult ţine la angajaţii fabricii de mobilă, pe care îi consideră la fel de importanţi pentru business ca propria persoană.

Ce studii aveţi?

Am făcut facultatea de electrotehnică, pe care am absolvit-o în 1975, în Iaşi. Liceul, la Plopeni, profil teoretic. Am ales să lucrez la Câmpina, pentru că acolo era o fabrică nouă. Se chema Întreprinderea de Piese Turnate – înfiinţată în 1974. M-am angajat la 1 august 1975. Mă vedeam un inginer, pentru că îmi plăcea tehnica. Am lucrat acolo până în 1992.

Când au apărut primele gânduri de a vă apuca de ceva pe cont propriu?

Imediat după Revoluţie. Atunci au avut loc foarte multe modificări la nivelul turnătoriei. Au fost schimbaţi toţi directorii, în afară de mine, care am fost păstrat pe funcţia veche. Se vorbea, în perioada respectivă, că o să vină cineva şi o să preia turnătoria. Aşa că m-am gândit că trebuie să fac ceva ca să am grijă de copiii mei.

Am înfiinţat firma în decembrie 1991, iar în 1993 am renunţat la serviciul din turnătorie. Mi-am făcut singur primele unelte, în beciul blocului în care locuiam la acea vreme. Tot în 1991 am închiriat primul spaţiu de lucru. Am început cu 15 măsuţe de cafea. Le-am vândut cunoştinţelor şi prietenilor, în aceeaşi zi în care le-am făcut.

Ce înseamnă un obiect de mobilier pentru dumneavoastră?

Eu m-am gândit întotdeauna ce înseamnă pentru client. Şi m-am gândit din două perspective: să fie ceea ce îi trebuie şi să ţină cât îi trebuie.

Ce au spus cei din familie când le-aţi spus că vreţi să înfiinţaţi firma?

Soţia m-a susţinut întotdeauna.

Cum vedeaţi antreprenoriatul în 1991 şi cum îl vedeţi acum?

Cuvântul „antreprenoriat” l-am înţeles mult mai târziu. La începutul anilor ’90 era mult mai important, pentru siguranţa ta, să poţi fi pe propriile picioare. Acum nu mai e. Acum, dacă eşti priceput şi lucrezi la o firmă bună, nu ai nicio grijă. Poţi să pleci oricând în altă parte.

Este antreprenoriatul de acum mai greu decât în anii ’90?

Nu ştiu dacă este mai greu, pentru că nu am încercat. Sunt mai multe aspecte care trebuie analizate. Din punct de vedere al descoperirii unui domeniu în care să poţi să începi, consider că este mult mai uşor decât în momentul în care m-am apucat eu de treabă. Cred însă că, din punct de vedere al resurselor umane şi financiare, este mai greu.

În condiţiile societăţii actuale, un antreprenor de 60 de ani, aşa cum sunteţi dumneavoastră, poate concura cu unul de 25-30 de ani?

Sunt şanse egale, însă fiecare vârstă are avantaje şi dezavantaje. Vârsta nu este o piedică în nicio activitate, dar într-un fel contează într-o activitate, într-un fel în alta. Eu, de exemplu, nu ştiu să lucrez bine pe calculator, comparativ cu un tânăr, dar eu am experienţă în alte lucruri, pe care tânărul nu are cum să le cunoasă.

Ce sfaturi le-aţi da celor ce îşi doresc să devină antreprenori astăzi?

Nu ştiu dacă aş putea să le dau sfaturi, dar le-aş putea spune, în schimb, ce ar trebui să facă şi să ştie pentru a deveni antreprenori. Eu cred că un tânăr care vrea să se apuce de ceva, trebuie să se verifice dacă are abilităţi de a reinvesti tot, măcar pentru o perioadă de timp.

Îşi poate da seama un tânăr dacă are astfel de abilităţi?

Nu, dar poate să îşi ia angajamentul ca, de exemplu, timp de zece ani să nu ia nimic din firmă, decât dacă merge foarte bine.

Trebuie să aibă şi un capital de pornire?

Bineînţeles. Dar, pe urmă, trebuie să lase bani acolo, să se capitalizeze afacerea respectivă.

Aţi putea să porniţi acum o afacere doar cu 10.000 de euro?

Da, dacă aş avea o idee bună care să facă, într-un an, 11.000 de euro. Din cei 10.000 de euro cu care aş porni la drum iniţial.

Mă aşteptam să spuneţi 100.000 de euro.

Nu ştiu să fac aşa ceva. Revenind la întrebarea referitoare la sfaturi, nu pot să adaug decât că trebuie să fii dedicat, iar consecvenţa şi ambiţia trebuie duse la maximum, indiferent de eşecuri. Nu este timp de relaxare.

Ce vă ţine în priză la 62 de ani?

Faptul că vin la serviciu în fiecare zi. Chiar mă gândeam de curând că eu nu am avut nicio zi în care să spun: „astăzi vreau să stau acasă”. De asemenea, sunt încă unele lucruri care, în momentul de faţă, nu pot pleca decât de la mine. Şi mă refer aici la unele decizii pe care doar eu pot să le iau.

Vă este teamă să lasaţi pe altcineva în locul dumneavoastră?

Nu, dar cred că încă mai este nevoie de mine în companie pentru luarea anumitor decizii. Sper că în ziua în care va fi cazul să se întâmple această schimbare, să găsim aici, în interiorul companiei, un om care vină în locul meu. Pentru că eu sunt de părere că, pe funcţia asta, nu pot performa mai bine oamenii aduşi din exterior.

Ce le-aţi transmis copiilor dumneavoastră, ca sfaturi pentru cum să conducă businessul, având în vedere că şi ei lucrează pentru Lemet?

Nu pot să spun că le-am transmis ceva, în mod direct. Dacă şi-au luat ceva, şi-au luat ei singuri.

Aţi vrut la vreun moment dat să renunţaţi la afacere?

Niciodată.

Cum vă măsuraţi succesul? În milioane de euro sau în oamenii pe care i-aţi angajat?

Nu am milioane de euro. Compania asta nu este a mea decât pe hârtie. Aş avea milioane de euro dacă aş vinde firma şi aş băga banii în buzunar. Consider că nu banii, ci oamenii reprezintă cea mai importantă realizare pentru mine. Între 1.300 şi 1.500 de oameni trăiesc datorită fabricii. Cei ce lucrează în fabrică nu au simţit criza începută în 2009 şi nu au fost în pericol să fie daţi afară. Mai mult, în această perioadă grea, de criză, noi ne-am angajat să nu dăm oameni afară.

Să înţeleg că dacă lucrurile ar fi mers mai rău, disponibilizarea oamenilor ar fi fost ultimul lucru pe care l-aţi fi făcut pentru a salva afacerea?

Să dau oamenii afară ar fi fost ultimul lucru pe care l-aş fi făcut. Chiar dacă au fost scurte perioade în care oamenii nu au avut ce să lucreze, noi nu i-am concediat, ci i-am trimis acasă, plâtindu-le salariile integral. După ce lucrurile şi-au mai revenit, au venit la serviciu şi au recuperat.

De ce vă pasă atât de mult de oameni?

Eu nu fac nicio diferenţă între mine şi oamenii care lucrează pentru companie. Pe toţi îi consider asemenea mie. Poate că tocmai de aceea am avut o fluctuaţie de personal de doar 6,5% anul trecut. În condiţiile în care, teoria spune că, în domeniul ăsta, dacă ai o fluctuaţie de personal anuală de 25% eşti considerat foarte bun. De la începutul acestei afaceri, principiul meu a fost să dezvolt o organizaţie fără să fie nevoie să concediez oameni. Dacă nu ar fi oamenii, astăzi nu ar exista nicio afacere.

Care a fost cel mai greu moment pe care l-aţi trăit ca antreprenor? Dar cel mai frumos?

O să încep cu cel mai greu moment, care a fost în 2005. Doream să construiesc un depozit, iar constructorul căruia i-am dat avans 225.000 de euro, a fugit cu banii. Însă am reuşit să mă calmez în aceeaşi zi în care am aflat acest lucru şi am spus: „Gata! Ne împrumutăm de la bancă şi facem proiectul!”. Momente frumoase au fost multe şi nu aş putea să dau doar un singur exemplu.

Aţi făcut un calcul privind banii pe care i-aţi investit până acum?

Nu am făcut şi nu cred că se poate face un astfel de calcul. Putem să facem o valoare contabilă, dar nu cred că este relevantă.

portalhr.ro - 2014



Lemet exclude vânzarea şi exportul şi mizează pe afaceri de 42 de milioane de euro

La 7 kilometri nord de Câmpina se află comuna Brebu. Nimic special acolo, doar o zonă frumoasă, cotropită de case de vacanţă, a cărei economie e de fapt aproape exclusiv agricolă. Cu o excepţie, o fabrică de mobilă, construită acolo din 1991 de Alexandru Rizea, unul dintre foştii directori ai Turnătoriei din Câmpina. „Am făcut măsuţe la început. Pe prima am păstrat-o, restul le-am vândut prietenilor”, spune Rizea.

Acum are 30.000 mp de hale şi îşi vinde mobila de PAL printr-o reţea denumită Lem’s care include acum 102 magazine, care au făcut vânzări de 58 de milioane de lei în prima jumătate a anului, cu 13% peste rezultatele din aceeaşi perioadă a lui 2010.

„Avem un singur magazin propriu, cel de acasă din Câmpina, care e al treilea ca performanţe de vânzări. Celelalte sunt francize şi într-o continuă mişcare. Unele se închid, se relochează, deschidem altele noi şi preferăm oraşele mai mici, unde să ne impunem prin raportul preţ-calitate, dar mai ales prin serviciile de pre şi post vânzare. De aia şi construim mobilă modulară. Am făcut studii referitoare la modul în care sunt construite apartamentele din România, pentru a putea realiza cea mai practică mobilă, care să poată acoperi o plajă cât mai mare de clienţi”, arată Adrian Rizea, fiul patronului, care conduce modernizarea şi dezvoltarea reţelei de retail a Lemet şi cu care am cântat prin tinereţile în care şi eu şi el aveam trupă. Adrian încă mai cântă, e bateristul unei trupe de hard rock.

Compania cu 407 angajaţi mizează pe vânzări totale de 176 de milioane de lei, ceva mai mult de 42 de milioane de euro, anul acesta, iar estimările de creştere cu 23% se bazează pe faptul că în fiecare an activitatea creşte în a doua jumătate. „Băieţii de la comercial au anticipat creşterea şi şi-au asumat riscul de a umple depozitele, ca să fim pregătiţi să acoperim cererea indiferent de cantitate”, explică Alexandru Rizea.

VÂNZAREA E EXCLUSĂ

Ce antreprenor refuză un exit avantajos din firma construită şi bătrâneţi sau o viaţă trăită fără stres? Unul dintre ei e Rizea care nu vrea să vândă deşi a primit oferte de-a lungul timpului. „Nu vând, am primit oferte, dar asta e o afacere de familie, va rămâne în familie. Dacă vine cineva cu o ofertă e 50 de milioane de euro să zicem, o refuz”, spune Rizea cel bătrân. „Nici să ne listăm nu e nevoie. Cel puţin momentan. Când a început criza stăteam pe lichidităţi de 4 milioane de euro. Ne finanţăm singuri avem cash, iar ultima investiţie (n. red o hală de 5.000 mp) de 6 milioane de euro o facem cu fonduri europene care asigură jumătate din bani”, continuă acesta.

Extinderea costă la un preţ standard cam 200.000 de lei pentru un magazin. „Sunt zone unde vânzarea suferă. Atunci analizăm motivele şi dacă partenerii şi-au făcut treaba, nu renunţăm la ei, eventual relocăm în altă zonă a oraşului. Pe de altă parte am renunţat la francizaţi care deşi vindeau bine, nu respectau clienţii şi ne stricau imaginea. Avem nevoie de clienţi care să se întoarcă cu plăcere în magazin, nu să ne dispreţuiască, pentru serviciile pre sau postvânzare şi să zică uite şi idioţii ăştia. Oricâtă reclamă ţi-ai face, oricât de expus ai fi în media, dacă pierzi aprecierea clienţilor, nu vinzi şi asta e sfârşitul”, susţine Adrian Rizea.

Penrtu că nimeni nu scapă neatins, vânzările magazinelor s-au diminuat ca volum cu 11% în primele cinci luni ale anului. Cum a contracarat familia Rizea efectul scăderii puterii de cumpărare şi a veniturilor?

„Mare parte din profit s-a dus la reţeaua de magazine. Ele sunt direct expuse crizei, nu indirect ca fabrica. În plus, am mai deschis 17 magazine noi şi am pus pe piaţă piese şi seturi de mobilier noi, cum e bucătăria Gazelle, mai scumpe, care au rezolvat scăderea volumului prin creşterea încasărilor. Aşa am ajuns ca media cumpărăturilor din magazine să crească de la 2.100 de lei în 2009, la 2.900 de lei acum”, explică Adrian Rizea.

FĂRĂ EXPORT

Lemet nu e interesată de export. „Ca să faci export serios, trebuie să deţii armele cu care să te baţi cu concurenţa de acolo. Ori, utilaje moderne ca ale noastre există mai peste tot, iar la noi s-ar adăuga şi costul suplimentar cu logistica. Dacă discutăm cu marile companii de afară, acestea vor un preţ mai mic decât costul de producţie. În general exportul e avantajos pentru firmele car produc cu manoperă mare, piese sofisticate, cu valoare adăugată ridicată, oferită tocmai de manoperă. Aşa poţi face profit, altfel marja bate-n zero”, îşi explică opţiunea cei doi Rizea.

Piaţa mobilei a scăzut anul trecut până la vreo 700 de milioane de euro de la peste 900 de milioane în 2009, iar anul acesta, în cel mai bun caz, va stagna. Prilej să cumperi firme cu probleme?

„Nu e cazul. O fabrică se cumpără cu oameni, cu obiceiuri, cu o anumită cultură organizaţională, care nu ni s-ar potrivi. Nu zic că e mai rău sau mai bine, pur şi simplu e diferit, şi prin urmare, nu o vom face. Deocamdată e suficient ce avem”, conchide Alexandru Rizea.

Şi dacă au nevoie de extindere pentru creşterea producţiei cei de la Lemet (nume care provine de la prescurtarea lemn-metal)  au la dispoziţie încă 12.000 mp de teren pentru construcţia de hale noi. Aşadar pe termen scurt şi mediu sunt asiguraţi, iar viitorul, cu cererea revenită la nivelurile din boom e încă departe.

BusinessCover - 2011



Cum să crești când alții scad? Alexandru Rizea și rețeta lui de business

În timp ce piața mobilei scade an de an, businessul Lemet crește. Motivul? O strategie de business inspirată: diversificarea producției și extinderea rețelei de magazine.

În urmă cu 20 de ani, Alexandru Rizea punea bazele companiei Lemet, unul dintre cei mai mari producători români de mobilă. ”Lemet vine de la lemn-metal. La început am încercat să facem și confecții metalice”, povestește Alexandru Rizea.  Primul obiect produs de Lemet, o măsuță de cafea, este păstrat la loc de cinste de businessman. „De la aici a început totul”, își amintește cu nostalgie Rizea. Acum, halele de producție ale fabricii Lemet acoperă o suprafață de 30.000 de metri pătrați. La ultima hală, cu o suprafață de 5.000 de metri, a terminat construcția anul acesta.  ”Aici avem un program de montare a unor utilaje, un proiect în valoare de șase milioane de euro, din care jumătate este partea noastră. Este primul nostru proiect cu fonduri europene”, spune Rizea. Odată cu utilarea noii hale, se schimbă și filozofia de business. ”Acestea sunt investiții care se fac pentru creșterea flexibilității noastre. În anul 2000, când am început să dotăm fabrica cu utilaje moderne, automatizate, am pornit pe serii mari. Asta nu mai este suficient în ziua de astăzi”, explică omul de afaceri. Are, în prezent, 407 angajați, iar pentru noua linie de producție mai angajează încă 10 persoane. Totuși, în businessul Lemet sunt implicați mult mai mulți oameni. Pentru a-și vinde mobila, Rizea a înființat rețeaua de magazine Lem’s. Totuși, un singur magazin, cel din Câmpina, îi aparține omului de afaceri, celelalte, peste 100,  funcționând în regim de franciză. ”Oricine își poate deschide un magazin Lem’s, important este să prezinte încredere”, spune Rizea. Specialiștii Lemet se ocupă de amenajarea spațiului, apoi este trimisă mobila, iar personalul nou angajateste instruit la sediul Lemet. Într-un singur magazin lucrează minimum patru oameni, doi consultanți de vânzări și doi oameni care se ocupă de montaj. Extinderea rețelei de magazine este una din prioritățile omului de afaceri. Datorită acestei strategii, dar și pentru că a diversificat producția, Rizea a reușit să crească businessul Lemet în timp ce piața mobilei din România este în scădere. În prima jumătate a anului, vânzările s-au ridicat la 58 de milioane de lei, cu 13% mai mult decât în aceeași perioadă din 2010.

Capital - 2011



Alexandru Rizea, patronul Lemet: Reţeaua de magazine ne-a salvat. Am rămas pe profit şi nu am dat oameni afară

Alexandru Rizea, proprietarul fabricii de mobilă Lemet din Câmpina, spune că în perioada de criză a reuşit să rămână pe profit şi să nu dea oameni afară pentru că şi-a dez­voltat reţeaua de magazine Lem's (în franciză), a lansat ma­siv noi modele şi a mizat pe producţia de mobilă mo­du­lară (game ce sunt alcătuite din mai multe corpuri, ce pot fi asamblate în diferite combinaţii).

"Nu am fi rezistat dacă nu am fi avut reţeaua de ma­ga­zi­ne", spune Alexandru Rizea. Compania a început să dez­vol­te reţeaua de magazine în 2005, iar în prezent numărul de ma­gazine Lem's a ajuns la peste 100 (în sistem de franciză), dintre care trei unităţi sunt proprii.

Anul trecut vânzările reţelei de magazine au ajuns la peste 200 mil. lei (45 mil. euro), în creştere cu 20% com­parativ cu nivelul din 2011. Cea mai mare cerere în 2012 a fost pentru bucătării, iar reprezentanţii companiei spun că au observat o tendinţă pentru mobilă pe nivelul "mediu plus". Lemet se poziţionează pe segmentul mediu de preţ.

ZiarulFinanciar - 2013



Afacerile producatorului de mobila Lemet au crescut cu 10% in 2013

Lemet, unul dintre principalii producatori de mobila la nivel national, a inregistrat, anul trecut, o crestere cu 10% a afacerilor comparativ cu 2012, la 231 milioane de lei, in conditiile in care, in primele zece luni, piata demobila a scazut cu1,7%, la 2,5 miliarde de lei. "Am reusit sa crestem cu 10% datorita atentiei acordate consumatorului. Pe langa produsele inovative, produsele modulare si cele premium care conform studiilor noastre sunt produse 'vedeta', consultantii din magazinele LEM'S sunt scolarizati cu traineri profesionisti pentru a oferi in mod real clientilor consultanta…

ZiareLive - 2014



Lemet si-a crescut business-ul cu 10% in 2013, dupa investitii de 12 mil. lei

Producatorul de mobilaLemet, care opereaza reteaua Lem's, a incheiat anul cu o cifra de afaceri de 231 milioane lei, in crestere cu 10 procente fata de 2012. Piata de mobila s-a situat anul trecut, pentru perioada primelor 10 luni, la aproximativ 2,4 miliarde lei, in scadere cu 1,7%procente fata de aceeasi perioada a anului 2012.   Reteaua de magazine Lem's a fost unul din pilonii care au sustinut evolutia pozitiva, potrivit luiAlexandru Rizea, director general Lemet.   In 2013 compania a investit peste 12 milioane…

ZiareLive - 2014